Am invatat....

     Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubesca. Tot ceea ce poti face insa este sa te faci iubita, placuta si apreciata de cei din jur pentru ceea ce esti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese, ramanand indiferenti. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde o poti pierde. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai. Am invatat ca pentru a te descurca in viata e de folos farmecul tau cca 10 minute, dupa aceea ar fi bine sa iti folosesti inteligenta. Am invatat ca atunci cand sunt suparata, am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu rea. Am invatat ca daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Te iubeste asa cum stie el. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertata de altii, trebuie sa inveti in primul rand sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca oricat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta asa ca nu-ti ramane altceva decat sa ridici fruntea si sa privesti inainte, sa fi puternic sa poti sa mergi mai departe........

Tablou de bord

        Ok.....atat pentru azi....
        Stiu ca o sa vina momentul in care o sa trebuiasca sa imi dau mie o tona de explicatii scrise, care mi se par prea greu de gasit.
        Ma conving singura ca undeva acolo, <undeva> care poate sa fie chiar sub ochii mei, cineva/ ceva bun pentru sufletul meu ma asteapta. 
        Am fost facuta sa traiesc azi sus, maine jos, asa de o mie de ori si cand totul prinde o stabilitate, viata mea face 360 si sa imi arate ca inca odata nici o minune nu dureaza mai mult de trei zile.
        Nu ma mai deprim ca la 16 ani, acum mai mult ca niciodata imi spun singura <noroc> cand stranut si incerc sa gasesc o solutie la orice bariera as avea in viata.
        Viata merge inainte indiferent cati oameni pleaca sau intra in viata mea.
         Eu tot cu capul sus, drept inainte si castile in urechi.
         Ma schimb de atatea ori incat am ajuns sa ma descopar la maxim.
         Cu toate astea, am o perioada confuza in care nu stiu unde imi e locul, nu stiu unde e <acasa>, nu stiu incotro.

         As vrea sa gasesc placerea de a vorbii fara stimuli, placerea de a iubii fara inhibitii, placerea de a trai fara tine. Tu, oricine ai fi, macar stiu ca esti.

Urca pe scara, vezi......esti sus?

     Separarea ne lasa rani pe suflet.Finalurile nefericite,indiferent daca noi le-am decis sau doar le-am indurat,inseamna.......esecuri.
     Si poate ca, incet-incet, vom deprinde noi talentul de a ne stivui amintirile, abia dupa ce le-am retusat.
     O grindina de adio, ne-a ciuruit inima si, din prostie sau din mandrie, n-am deschis umbrela la timp. Pot fi ingeri, dar pot fi si curve....barbatii pe care.... i-am iubit enorm, au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta.
      Din cand in cand, atunci cand se simt neputinciosi, invinsi, depasiti, umiliti; cand parghiile logicii incep sa le scartaie, isi amintesc de urletul fiarei, de muscatura jivinei, de urlatura bestiei. Si ataca. Dupa ce redevin oameni, le ramane de indurat parfumul tristetii celor pe care i-au ranit. Si pedeapsa gandului ca, la Judecate de Apoi, se vor cantarii numai lacrimile....
       Femeia este un rau grandios, o placere platita scump; ea e plina de venin si ascunsa, inselatoare, aducatoare de pacat si necazuri, de ghinioane, nenorociri si moarte. Ea este considerata raspunzatoare de pierderea Paradisului si care i-a adus omenirii nefericirea eterna.
       Curva din lacrimi,.isi ascute dintii........
       Iubirile mari si fericite, n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de bufatorie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.....Si, ne intoarcem......unde?
       <Pe viata> mi se pare o sentinta nemiloasa, atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste,sex si comunicare pe termen lung.
        E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos, ca, nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit.

        Un barbat pe care l-am iubit, plus acelas barbat care nu m-a iubit, fac ZERO!!!!!!!!

....pentru tine...cine esti?

          Locuiesc vizavi. Te vad in fiecare dimineata gol cu ferestrele larg deschise. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa-ti deschida fereastra inimi dimineata. Iti stiu chipul speriat cand te simti singur si te-am vazut plangand dupa ce o femeie tocmai a plecat din viata ta.Pentru ca intr-o zi ai lasat ferestrele larg deschise si in inima. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa iti alegi cine vrei sa fi. Cred ca doar trei zile din ultimul an ai treait fara nici o masca si atunci ti-a venit in vizita aceasi femeie...doar atunci inchideai ferestrele....toate, si treageai perdelele...toate, si ieseau toate celelalte. A intrat cu spatele drept la tine, si a iesit fufarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine......atat de rau defapt. Ti-am vazut toate mastile.

        Nu iubi....asteapta sa vin sa iti fac curatenie.

.......despre mine...

          buna si nebuna...  E un lucru destul de cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decat curajosii. Ei au indrazenli de care un om normal nu e in stare. Dupa cum nehotaratii sunt capabili de pasiuni nebunesti................Nu vreau sa traiesc. Vreau sa iubesc inainte de toate ,si sa traiesc intamplator........Reprimarea este sa traiesti o viata pe care nu trebuia sa o traiesti, sa faci lucruri pe care nu ai vrut niciodata sa le faci, sa fi ceea ce nu esti.Reprimarea este autodistrugere. E sinucidere, lenta, desigur,dar foarte sigura,este o otravire gradata. Una dintre cela mai mari boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni..........As vrea sa innebunesc intr-un singur caz. Cand as sti ca as ajunge un nebun vesel, vioi si bine dispus, care nu-si pune nici o problema si n-are nici o obsesie, dar care rade fara sens de dimineata pana seara.
         Eu prefer sa raman acelasi vagabond insetat de lumini tavalote. Si eu pot fi un zgarie nori, un patriot nebun.Mie imi ajunge sa fiu ceea ce sunt.Ceea ce ma incanta este ca mi-am dat seama inainte de a zace intr-un sicriu artistic.Luati aminte ca fiecare om este unic si prin modul lui de a fi isi va care crucea in spate, fi tu caci nu merita sa copiezi o copie si chiar daca e unic, merita sa traiesti in umbra lui fara sa te cunoasca?  Pai de ce asta? Ori suntem vagabonzi ori nu mai suntem.
          Lasand gluma la o parte, cat ne vom intinde spre geniu, ajungand niste jigodii geniale?
          Eu nu vreau sa fiu inecata in proprii mei spini, vreau ca vagabondul din mine sa iubeasca dinadins si sa fie iubit.
          Vreau ceva bun, mai bun decat mine, mai linistit....mai...mai...mai......Vreau sa vina la mine fara trecutul lui. Cuvintele pe care le-a invatat vreau sa le uite.Sa uite ca a fost aici, in alte dormitoare si in alte locuri. Sa inceapa cu mine de la capat.

          Poate ca nu am chef de nimic......
          poate ca nu mi-am ales bine prietenii......
          poate ca gresesc eu....
          poate ca gresesc ei....
          poate ca  nu stiu ce se intampla...
          poate ca e prea ciudat.
          poate sunt prea confuza.
  Poate sunt prea copil si iau in seama nimicuri.
  poate sunt iar prea copil ca inca mai visez la prietenii adevarate
  poate ca suntem nascuti sa fim singuri, iar cei din jurul nostru doar uneori sa ne tina comanie pentru a ne da optimism.  Poate ca totul pare prea dramatic. Poate ca dramatizez eu prea mult. Poate ca doar sunt eu intr-o stare proasta si de aceea iar incep sa scriu tampenii. Poate ca defapt sunt optimista. Poate ca defapt sunt o adevarata luptatoare. Poate chiar sunt....Poate ca am invatat sa privesc trecutul doar sub forma unor imagini ce se desfasoara atunci cand chiar am nevoie. Poate ca fara a ne aminti trecutul am fi niste tampiti. Poate chiar suntem niste tampiti, dar stim sa transformam tampitarea in desteptaciune sau simt al umorului uneori. Poate ca viata este frumoasa. Poate chiar e frumoasa! Poate ca doar noi ne facem probleme! Poate ca doar noi suntem responsabili de faptele noastre! Poate ca cineva ne poate ridica capul cand trebuie. Poate ca tot acel cineva nu ni-l va putea tine, cum am vrea noi. Poate ca ii este prea greu. Poate ca nu vrea ca isi da seama ca nu are nimic de castigat. Poate ca noi ar trebui sa fim fericiti cu tot ce avem.
         poate ca asa ramane....
        Poate ca trebuie sa pun aici un punct

Nu stiu daca pot.........

         Cred ca pot.
         Da, sunt sigura ca pot!
   De multe ori ascultam si vedeam sentimentele altor persoane si le luam in inima mea si le lasam sa se piarda acolo, sa se stinga incet pana nu mai sunt, unele vechi de ani de zile inca mai sunt si incearca sa iasa la suprafata si sa preia controlul, altele vechi de cateva ore s-au stins foarte repede, dar saptamana trecuta credinta mea ca pot face fata la mai multe stari a unor persoane si dorinta mea de a simti si a "lua" anumite sentimente ale anumitor persoane si dragostea mea pentru acele persoane m-au facut sa cad in capcana "timpului" .
    Am fost invinsa, prea multe sentimente/stari am incercat sa iau asupra mea, am incercat sa le controlez dar au reusit sa preia controlul. Acum simt pe zi ce trece cum incet incet imi pierd "vocea". Incerc din greu sa realizez unde am gresit si de ce mi se intampla mie asta si incet incet imi pierd ideile/sperantele/puterile. Acum stau si ma gandesc ce bine ar fi fost daca aveam pe cineva cu care sa vorbesc si ce frumos ar fi fost daca ar fi zis: "bine, sunt de acord".

        Nu stiu daca pot!

Aparentele inseala.....

             Asta e un fapt dovedit. Mi se pare absurd ca o persoana sa fie etichetata doar dupa o singura intalnire (sau cum se intampla, poti sa pici odata la locul nepotrivit si la momentul nepotrivit,si sa ii vezi o alta latura, mai negativa).
      Acum vorbesc din experienta,de multe ori sunt catalogata altfel de cum sunt eu. De ce? Asta inca ma intreb si eu, de ce oamenii simt aceasta nevoie arzatoare de a pune fiecare persoana intr-un catalog si a-l nota, dupa ce abia l-a cunoscut. Foarte multi prieteni mi-au spus....dupa trecerea unui timp( uneori ani) ca, la inceput ma credeau altfel...si ca abia mai tarziu m-au cunoscut cu adevarat. Eu am renuntat definitiv de cataloga pe cineva foarte repede, acum am invatat sa am rabdare, sa acord a 2-a sansa, nimeni nu e perfect, oricine are dreptul la o greseala, oricat de fatala ar fi ea, fiinda prima, o pot uita.
      Desi nu pot sa spun ca nu ramane o urma...dar cu timpul parca pana si cicatricea dispare. Si tot capitolul "aparente" se incadreaza si faptul ca mereu oamenii mai diferiti sunt marginalizati.Daca nu te incadrezi in acea masa a populatiei, daca esti mai special (ma refer la tot prin asta...nu doar la acei bieti copii care sunt etichetati  "freaks of nature" de la nastere.
         De ce atunci cand o persoana citeste este numita "soarece de biblioteca" -asta fiind un alint in ziua de azi...-si este ridiculizata...sau se spune ca se lauda? De ce exista mereu acest conflict intre persoanele care asculta genuri distincte de muzica? Consider ca aceste discriminari nu sunt utile nimanui, dauneaza ambelor parti. discriminatorilor si celor discriminati.

       O dovada a faptului ca nu e bine sa faci discriminari, am primit-o si eu in vara, cand mi s-a indeplinit o dorinta: "sa vad un manelist destept". Pana in acel moment eram convinsa ca asa ceva e ste un paradox, eh...se pare ca va trebui sa recunosc ca m-am inselat. Pe acel om l-am cunoscut intamplator, in tren spre Brasov, si chiar il admir. Este un om implinit, are 2 facultati, un loc de munca bun. Socant nu? Asa mi s-a parut si mie in acel moment...si din cauza acestor mici dovezi,care se acumuleaza cu fiecare zi care trece, imidau seama ca discriminarea dauneaza in primul rand evolutiei.......Tu ce crezi?

Straina printre straini....

         .....ce se intampla?.....cu noi?....cu viata?......cu prietenul nostru cel mai bun?....cu omul de langa noi?....ce se intampla cu sufletul nostru dupa ce murim?...cate semne de intrebare ....si mii de raspunsuri....oare tu ai raspunsul corect?....vei castiga premiul cel mare.....o viata vesnica...plina de intrebari si raspunsuri care mai de care mai colorate...mai sincere...mai optimiste...si de ce nu mai fanteziste...pune visele in acele raspunsuri si croieste o viata a ta...numai a ta....si asculta soarele cum rasare dimineata....si saluta vantul care iti bate in geam...si zambeste celui care a intins mana pentru un banut.....crezi ca poti sa iti lasi acasa scutul....si sa pleci pur si simplu gol...............vulnerabil........cu inima in palme?.....crezi ca o poti pune in mana acelor oameni pe langa care treci zi de zi.......straini.....si indiferenti?.....o lasi acolo si te intorci la sfarsitul zilei dupa ea......
...........totul e nebunesc....ca atunci cand vi pe lume......gol intr-o lume straina.....iar apoi toata viata.....incerci sa te cunosti...si sa-ti exploatezi la maxim curajul....tenacitatea....mintea...sufletul....viata.....Vom trece unul pe langa altul zi de zi....stai linistit.....nu ne vom intalni niciodata......

Performanta........si incertitudine........

...............o chestie care m-a zgaltait nitel (nu are nici o importanta de unde........un psiholog)- care spunea ca dincolo de marile performante se afla intotdeauna o mare nesiguranta de sine si o micime launtrica. Cel care cauta neincetat performanta cauta defpt iubirea. Face din ce in ce mai multe si mai bine pentru a se face in acceptiunea sa bun de iubit. Omul care s-a gasit pe sine insusi nu maicauta performanta, el exista. Si cand te gandesti ca toti oamenii care sunt de succes si apreciati in zona de business, pentru dorinta lor neincetata de a performa si de a obtine rezultate din ce in ce mai mari, or fi indivizi cu gauri mai mici sau mai mari din punct de vedere afectiv, cautand o iubire ce le-a lipsit.........?????Ma rog, e trist cumva ca o trasatura catalogata drept punct forte intr-o sfera, se construieste probabil pe un mare pustiu in alta sfera si esti apreciat drept viu si activ si plin de forta, in vreme ce acolo undeva la baza e poate un mare gol..........
........si nu stiu cum dar asta ma duce cu gandul la o poveste greu de uitat.....despre o catelusa maidaneza, care acum cativa ani, intr-o iarna cu geruri naprasnice, si-a carat unicul pui fatat, ce a murit de frig, toata iarna pana in primavara dupa ea in gura. Se purta ca si cum era viu. Nu era o imagine tocmai frumoasa. Pur si simplu nu accepta ca e mort. 

........asa si noi uneori ne caram cate un 'mort" (nu neaparat o fiinta) toata viata dupa noi. Aparent suntem puternici, vrem din ce in ce mai multe de la noi, ne stabilim neincetat tinte noi si poate cu cat suntem mai puternici in afara cu atat suntem mai firavi pe interior.............

Mi-e dor,dor,dor.............

                 Mi-e dor de inghetata polara, mi-e dor sa ma urc intr-un copac inalt si apoi sa imi fie frica sa mai cobor, mi-e dor de dovleacul copt iarna in cuptorul de la soba, mi-e dor de cuvintele mamei spuse de atatea ori cand eram mica: "pune mana si spala-te ,ca nu-i apa pe bani!" ( acu si dragostea e pe bani!) ,mi-e dor sa mai joc un baraj cu baietii de la bloc ( acu nu mai e nici bara, nici baietii nu mai sunt.......iar eu, nu mai sunt nici eu..........), mi-e dor sa vorbesc la un telefon cu disc, sa-mi bag degetele prin gaurile alea ca sa formez numarul, mi-e dor sa scriu o scrisoare cu stiloul, mi-e dor sa stau 3 zile fara laptop si fara net si sa nu ma vait de plictiseala, mi-e dor sa smulg iarba din flori fara manusi, mi-e dor de mirosul de regina-noptii, mi-e dor sa mai tin in palma un licurici si sa incerc sa imi dau seama de unde ii vine lumina, mi-e dor sa mai urc un deal fara sa ma oresc de 10 ori sa im trag sufletul, mi-e dor de mine.............

    Ciudat!!!!!!! Mi-e dor de atat de multe lucruri, dar de atat de putini oameni............

ziua lui nea Valentin

             Cica ieri a fost ziua lui nea Valentin cunoscuta de majoritatea ca ' ziua indragostitilor". Sincer va spun pentru mine e egala cu zero aceasta zi. Si uite cum stateam eu dimineata pe net savurand cafeau si un personaj din lista mea de mess imi scrie: " neata! ce faci? cum ai petrecut ieri de ziua iubaretilor?" Reactia mea: tacere totala. Sa va zic ca m-am enervat, nu va zic; sa va zic ca nu am vorbit cu omul ala, nu va zic. Nu pot sa inteleg cum puteti sa fiti atat de incantati de o sarbatoare care nu este a noastra, mai ales ca avem si noi "o zi a indragostitilor" de care va doare in cur.Daca nu ma insel si cred ca nu, aceasta sarbatoare este a catolicilor. Pentru mine inseamna o cheltuiala in plus si un motiv in plus de a agata feticici si a ti-o trage. De ce zic o cheltuiala in plus, pentru ca pe langa faptul ca ii iei cadou de cacat cu inimi si asa, mai iei si un vin, mai iei si prezervative. Pe langa asta dragostea nu sa arata in cadouri mai ales intr-o zi in care toata lumea se iubeste cu toata lumea.Un "te iubesc" spus intr-o astfel de zi e de cacat, nu semnifica nimic.Iubirea nu se zice, iubirea se arata, iubirea se dovedeste, iubirea, daca exista, trebuie sa fie in fiecare zi nu doar pe 14 februarie. In concluzie ma futeti la cap de la revelion ca vine ziua prostiei, a venit, a trecut, nu am sarbatorit-o, acum gata nu mai vreau sa aud. Asta e doar parerea mea strict personala despre o zi care la mine in calendar nu exista.Si sa va mai zic ca mi se pare o zi pentru nesatisfacuti, nu va zic.

povestea lu' tricoul meu

                 Uite cum eram eu intr-o seara eu cu mine si calculatorul meu si stateam pe net, mai exact pe facebook, si ma gandeam sa inchid tot ca urma sa inceapa telenovela mea preferata pe acasa ( te iubesc sa crapi de dragostea mea ), cand o mana imi iese din monitor si imi da una peste ochi. Ma uit eu cu cei patru ochi ai mei si ce credeti ca vad: concurs fara urs. Intrebarea intrebatoare era cine a fondat trupa Motorhead si cand. In momentul ala avusei o revelatiune si uite asa ma desteptai eu si dadui de graba un mail. Dupa ce il expediai vazut ca mai trebuie sa dau unul (al bun defapt) cu raspunsul si cu datele mele strict personale. Si uite asa fusei eu a doua si a treia care dadui maile si cu al mai corect raspuns la ele. Si uite asa trecura zilele mele si uitai de concurs si de tricoul fermecat si sincer nici nu ma asteptam sa fiu eu a mai misto.Era luni seara,tocmai se dadea o lupta in capul meu ce sa fac: sa ma uit la telenovele sau sa ma duc sa beau o apa tonica la carciuma? Nici nu terminai bine de gandit ca imi suna telefonul. Il iau in mana, ma uit la el, el la mine ,si vad un numar necunoscut mie.Stau o secunda, stau cinci, ce sa fac sa raspund, sa nu........si.raspund. O voce de mascul vorbea cu mine si imi zice: "buna seara!" Eu zic: "seara buna!" El: "ai participat la un concurs si ce creziiiiiiii???????? ai castiggaaaaattttttt!!!!!!!.............." Eu - tac- in mintea mea: " ba, esti prost?, ....cina ma, eu?.....sa faci plici ca zici doar adevarul si numai adevarul asa sa ai noroc de femei misto in viata ta" Si dintr-o data aceasta voce ma trezeste din ale mele rostind cuvantul magic " MOTORHEAD". Si uite asa prin calitatile mele deosebite cu care am fost inzestrata am castigat tricoul , singurul pus la bataie.
    Si uite cum vorbeam euntr-o zi la telefon cu o persoana din lumea mea si incep sa-i povestesc cum cred eu ca am mancat kk cand eram mica si cum am castigat eu un tricou. La care aceasta fiinta superioara ma intreaba: "fai asta, tu asculti motorhead?" Eu: "nu, te caci pe ei!" -"Pai de ce pana mea nu le-ai zis ca al tau barbat e foarte fan si are tot de la motorhead si ca iti doresti sa nu ai dublura si ca mai bine sa iti dea un tricou de la Sepultura!"

   Si uite asa a circulat zvonul ca eu astept barza sa imi aduca tricoul.Si a trecut o saptamana si el nu a venit si chiar ma gandeam ce teapa faina am luat eu si ca sa nu ma fac de kk mi-am zis ca va trebui sa-mi iau un tricou cu Kurt Cobain la plaja ca alea cu motorhead ma strangeau la genunchi si nu am avut ce sa fac l-am luat pe asta. Ma trezesc eu luni dimineata foarte hotarata sa caut al tricou ..........cand.............un mail - "ne cerem scuze pentru tricoul intarziat e asteptat sa vina de peste mari si tari"

ale mele ganduri negandite

Stiu, nu v-am plictisit cu nimic, sincer nu am avut chef de butonat , a fost si un pic de lene cu un pic din mai multe picuri. Nu sunt foarte multe persoane care ma cunosc cu adevarat,asta pentru ca nu va arat decat ce vreau eu sa stiti, si totusi judecati, totusi vi se umple gura de cacat cand vorbiti despre mine. Nu ma deranjeaza pentru ca nu ma atac in nici un fel si pentru ca intotdeauna ce ai de oferit aia vei primi inapoi. Incerc sa nu va judec, incerc sa nu judec pe nimeni chiar daca m-a calcat rau pe coada mea de peste. Incerc sa nu o fac pentru ca eu nu am dreptul asta si sincer de cele mai multe ori reusesc, dar sunt si momente in care nu si situatia asta ma scoate din toate ale mele.Si totusi cum pana mea sa reusesc cand voi aveti impresia ca ma cunoasteti, va dati cu parerea despre viata mea, de parca altceva nu exista pe lumea asta de discutat, si dupa toate aste va mai credeti si prieteni cu mine, desi v-am zis la toti ca eu nu am prieteni si nici nu imi trebuie, am doar "necunoscutii de-ai mei". fatul ca stau cu tine lamasa sau facem un gratar si radem, glumim, futem, platim nu iti da dreptul sa comentezi despre viata mea sau despre persoana mea.Daca se intampla ca in loc de o bere sa beau doua sau cinci sau o lada si totusi sunt normala, adica nu am ochii mici si rosii, nu m-am imbatat, dar sunteti prea idioti ca sa intelegeti. Nimeni nu are dreptul ca judece un om, pe care nu il cunoaste, dupa cat a baut sau a fumat sau a dansat pe masa sau pe sub masa, singur sau cu mai multi ( poate a avut un motiv sa faca asta) Sti o persoana de zece ani, socializati de cinci ani,nu o cunosti in viata de zi cu zi decat in cea de pasare de noapte si totusi, pentru a impresiona o pizdulice ( o mare idiotenie) afirmi un lucru de cacat despre acea persoana. Nasolul e ca persoana in cauza te-a auzit si atunci vin si zic:  "cum pana mea sa nu te judec cand tu esti idiot?, cum pana mea sa am prieteni daca nu stiti sa fiti oameni?, cum e posibil ca in fata sa va dati prieteni si la spate sa futeti in cur?, de ce pana mea va uitati ca vitele cand cineva se distreaza si a doua zi vi se umple gura de cacat de nu mai puteti respira?" Imi permit sa va dau eu raspunsul: in primul rand sunteti idioti si in al doilea rand sunteti jigodii. O mare minte luminata zicea cam asa: "prietenia este increderea prin care se masoara un om" (oscar wilde) Nu sunt aia perfecta, nu sunt vedete, nu sunt o diva, nu am nevoie de aplauze sau de covor rosu cand apar, nu ma bag in vietile voastre mai mult decat imi este permis, deci dati-mi voie sa fiu eu. Cum poti afirma " esti prietena cu mine si tin la tine" si in momentul in care te caut la telefon sau pe net sa iti zic ce ma fute la cap rau, tu nu raspunzi ca esti ocupat te joci barbut.Mi-a luat ceva timp pana am inteles defapt aceste cuvinte- esti prietena cu mine dar nu si eu cu tine.Acum m-am enervat putin, imi trece repede, nu are rost sa mai scriu ca daca o tin tot asa voi face o carte. Ideea era ca incerc sa nu va judec ca nu am eu dreptul asta, dar nu reusesc mereu din cauza voastra.Daca exista vreo persoana care ma cunoaste si citeste si se simte lezat de ce am scris eu, imi cer scuze , nu m-am referit la o persoana anume am dat doar doua exemple care mi-au venit acum in cap.Nu ar trebui sa se simte cineva cumva pentru ca stiti bine ca daca am ceva de spus va spun in fata si apoi va dau eject din lumea mea fantastica, cu printi si printese in care traiesc.A fi om nu inseamna sa ai zece facultati, sa ai vile sa ai ce altii doar viseaza, dar asta nu trebuie sa o zic eu.Pacat ca unii dintre voi imi lasati un gust amar, dar adevarul este ca, daca eram toti la fel......eu ce mai scriam acum?

culese din popor

                                            Secretul  fericirii...


    Dupa ce l-a creat pe om, Dumnezeu a chemat ingerii sa-i consulte in privinta fericirii oamenilor.
   I-a intrebat: unde sa ascundem secretul fericirii pentru ca oamenii sa nu-l gaseasca?
   Un inger a spus: sa-l ascundem adanc in pamant. 

   Nu se poate, a raspuns Dumnezeu, omul va sapa si-l va gasi.
   Alt inger a spus: sa-l ascundem in adancul marii.

   Omul va gasi solutii sa se scufunde si-l va descoperii.
   Al treilea inger a spus: sa-l ascundem in varful celui mai inalt munte.

   Si acolo omul poate ajunge, a spus Dumnezeu.
  In cazul acesta nicaieri pe pamant sau in apa nu poate fii ascuns pentru ca omul il va gasi.
  Atunci il vom ascunde in interiorul omului, in adancul sufletului sau, a spus Dumnezeu. 

  De atunci omul mereu sapa, se scufunda,se catara, se zbate sa gaseasca secretul fericirii, fara sa realizeze ca acesta se afla chiar in fiinta sa.
            

                                  






             Acum trebuia sa am o concluzie sau un motiv pentru care am postat aceasta poveste. Ei bine nu am si sa nu credeti ca ma simt nefericita. Daca ma simteam nefericita facea ceva sa ma simt bine sa ajung la linia de plutire mai ales ca fericirea ti-o faci singura nu ti-o da nimeni ( si cu asta am zis si concluzia).Acum va zic si motivul - lipsa de altceva adica m-a lasat inspiratia. Dar sunt sigura ca nu pentru mult timp.

culese din popor

Intr-o bune zi, NEBUNIA s-a gandit sa-si invite prietenii la o petrecere. Si dupa ce s-au adunat cu totii, VESELIA, ca sa mai invioreze atmosfera,ca doar asta e treaba ei, a propus sa se joace cu totii de-a v-ati ascunselea.Ideea a fost primita cu entuziasm, doar cativa s-au abtinut. ADEVARUL a decis sa nu se ascunda, de ce sa o faca la urma urmei? MANDRIA a refuzat, sub pretextul ca era un joc prostesc(defapt era invidioasa ca nu fusese ideea ei). LASITATEA n-a vrut sa riste, LENEA si FRICA au refuzat si ele, fiecare din motivele ei. NEBUNIA, incantata de ideea de joc a inceput sa numere. Zis si facut. LIPSA-DE-GRIJI s-a tolanit in primul strat de trandafiri frumosi mirositori. INVIDIA s-a ascuns la umbra CONSECVENTEI, care reusise sa se catere in varful celui mai inalt copac; FRUMUSETEA si-a gasit ascunzatoarea perfecta-un lac cristalin, LIBERTATEA s-a ascuns intr-o rafala de vant, iar TRISTETEA a inceput din senin sa planga...la fel si DISPERAREA, care s-a trezit in fata unui zid si n-a mai stiut incotro s-apuce!.....98,99,100! "pe cine nu-i gata il iau cu lopata!" a terminat NEBUNIA de numarat. Prima descoperita a fost CURIOZITATEA, vrand sa vada cine pica primul,a scos capul din ascunzatoare. A doua a fost GENEROZITATEA- a ramas cu un ascunzis slabut, cele bune le cedase prietenilor. Si BUCURIA a fost descoperita repede- i se auzea de departe ganguritul. Dupa EGOISMUL s-a dat singur in vileag. Cu INDECIZIA a fost mai usor- statea pe un gard si nu se putea hotara pe ce parte sa se ascunda. Si uite asa NEBUNIA si-a gasit toti prietenii, numai DRAGOSTEA lipsea... Asa ca a pornit in cautarea ei. A cutreierat munti si vai, a cautat sub pietre, in spatele curcubeului, prin copaci... nu a gasit-o...iar cand era pe cale sa renunte, a zarit un tufis de trandafiri salbatici.Cu o nuielusa a inceput sa miste crengile, pana cand a auzit un tipat de durere. Era DRAGOSTEA careia spinii ii scosesera ochii. NEBUNIA a implorat iertare iar in cele din urma i-a propus un targ: s-o insoteasca peste tot si sa fie vederea ochilor ei. Si, uite asa, DRAGOSTEA e oarba si vesnic insotita de NEBUNIE.
                        In concluzie, GO FOR IT, asuma-ti curajul de a iubi pe cine simti tu ca se apropie de ceea ce iti doresti! Dragostea e departe de a fii oarba, este cea mai intima alegere, totul e sa ai curajul sa ti-o asumi, chiar si atunci cand lucrurile nu i-au turnura la care ai visat.

mi-am prins urechile in cercei....

tocmai ce m-am plictisit foarte rau si stand eu asa in fata calculatorului stins m-a busit ceva peste ceafa. Ma intorc speriata, dau sa ma uit ce s-a intamplat....., cand- nimic. O idee. dar ce ideeeeeeeeee! parea a fii una stralucitoare si o voce interioare era pe fundalul ideei mele si zicea cam asa * fa-ti si tu! fa-ti si tu! nu mai sta plictisita si nu mai zapacii pe altii care nu te asculta cand vorbesti de nu te mai opresti * Si uite asa timp de o saptamana vocea asta si ideea ma bantuiau. Nu mai puteam dormi noaptea, nu mai mancam, nu ma mai spalam. ma losesem de baut, de fumat.......... si am zis asa GATA! trebuie facut. Si uite asa s-a nascut acesta opera valoraoasa din mainile mele care va costa o avere dupa moartea mea.Si astea fiind zise sa pornim la drum