Powered By Blogger

marți, 29 noiembrie 2011

Tablou de bord

        Ok.....atat pentru azi....
        Stiu ca o sa vina momentul in care o sa trebuiasca sa imi dau mie o tona de explicatii scrise, care mi se par prea greu de gasit.
        Ma conving singura ca undeva acolo, <undeva> care poate sa fie chiar sub ochii mei, cineva/ ceva bun pentru sufletul meu ma asteapta. 
        Am fost facuta sa traiesc azi sus, maine jos, asa de o mie de ori si cand totul prinde o stabilitate, viata mea face 360 si sa imi arate ca inca odata nici o minune nu dureaza mai mult de trei zile.
        Nu ma mai deprim ca la 16 ani, acum mai mult ca niciodata imi spun singura <noroc> cand stranut si incerc sa gasesc o solutie la orice bariera as avea in viata.
        Viata merge inainte indiferent cati oameni pleaca sau intra in viata mea.
         Eu tot cu capul sus, drept inainte si castile in urechi.
         Ma schimb de atatea ori incat am ajuns sa ma descopar la maxim.
         Cu toate astea, am o perioada confuza in care nu stiu unde imi e locul, nu stiu unde e <acasa>, nu stiu incotro.
         As vrea sa gasesc placerea de a vorbii fara stimuli, placerea de a iubii fara inhibitii, placerea de a trai fara tine. Tu, oricine ai fi, macar stiu ca esti.

Urca pe scara, vezi......esti sus?

     Separarea ne lasa rani pe suflet.Finalurile nefericite,indiferent daca noi le-am decis sau doar le-am indurat,inseamna.......esecuri.
     Si poate ca, incet-incet, vom deprinde noi talentul de a ne stivui amintirile, abia dupa ce le-am retusat.
     O grindina de adio, ne-a ciuruit inima si, din prostie sau din mandrie, n-am deschis umbrela la timp. Pot fi ingeri, dar pot fi si curve....barbatii pe care.... i-am iubit enorm, au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta.
      Din cand in cand, atunci cand se simt neputinciosi, invinsi, depasiti, umiliti; cand parghiile logicii incep sa le scartaie, isi amintesc de urletul fiarei, de muscatura jivinei, de urlatura bestiei. Si ataca. Dupa ce redevin oameni, le ramane de indurat parfumul tristetii celor pe care i-au ranit. Si pedeapsa gandului ca, la Judecate de Apoi, se vor cantarii numai lacrimile....
       Femeia este un rau grandios, o placere platita scump; ea e plina de venin si ascunsa, inselatoare, aducatoare de pacat si necazuri, de ghinioane, nenorociri si moarte. Ea este considerata raspunzatoare de pierderea Paradisului si care i-a adus omenirii nefericirea eterna.
       Curva din lacrimi,.isi ascute dintii........
       Iubirile mari si fericite, n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de bufatorie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.....Si, ne intoarcem......unde?
       <Pe viata> mi se pare o sentinta nemiloasa, atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste,sex si comunicare pe termen lung.
        E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos, ca, nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit.


        Un barbat pe care l-am iubit, plus acelas barbat care nu m-a iubit, fac ZERO!!!!!!!!