.......despre mine...

          buna si nebuna...  E un lucru destul de cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decat curajosii. Ei au indrazenli de care un om normal nu e in stare. Dupa cum nehotaratii sunt capabili de pasiuni nebunesti................Nu vreau sa traiesc. Vreau sa iubesc inainte de toate ,si sa traiesc intamplator........Reprimarea este sa traiesti o viata pe care nu trebuia sa o traiesti, sa faci lucruri pe care nu ai vrut niciodata sa le faci, sa fi ceea ce nu esti.Reprimarea este autodistrugere. E sinucidere, lenta, desigur,dar foarte sigura,este o otravire gradata. Una dintre cela mai mari boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni..........As vrea sa innebunesc intr-un singur caz. Cand as sti ca as ajunge un nebun vesel, vioi si bine dispus, care nu-si pune nici o problema si n-are nici o obsesie, dar care rade fara sens de dimineata pana seara.
         Eu prefer sa raman acelasi vagabond insetat de lumini tavalote. Si eu pot fi un zgarie nori, un patriot nebun.Mie imi ajunge sa fiu ceea ce sunt.Ceea ce ma incanta este ca mi-am dat seama inainte de a zace intr-un sicriu artistic.Luati aminte ca fiecare om este unic si prin modul lui de a fi isi va care crucea in spate, fi tu caci nu merita sa copiezi o copie si chiar daca e unic, merita sa traiesti in umbra lui fara sa te cunoasca?  Pai de ce asta? Ori suntem vagabonzi ori nu mai suntem.
          Lasand gluma la o parte, cat ne vom intinde spre geniu, ajungand niste jigodii geniale?
          Eu nu vreau sa fiu inecata in proprii mei spini, vreau ca vagabondul din mine sa iubeasca dinadins si sa fie iubit.
          Vreau ceva bun, mai bun decat mine, mai linistit....mai...mai...mai......Vreau sa vina la mine fara trecutul lui. Cuvintele pe care le-a invatat vreau sa le uite.Sa uite ca a fost aici, in alte dormitoare si in alte locuri. Sa inceapa cu mine de la capat.

          Poate ca nu am chef de nimic......
          poate ca nu mi-am ales bine prietenii......
          poate ca gresesc eu....
          poate ca gresesc ei....
          poate ca  nu stiu ce se intampla...
          poate ca e prea ciudat.
          poate sunt prea confuza.
  Poate sunt prea copil si iau in seama nimicuri.
  poate sunt iar prea copil ca inca mai visez la prietenii adevarate
  poate ca suntem nascuti sa fim singuri, iar cei din jurul nostru doar uneori sa ne tina comanie pentru a ne da optimism.  Poate ca totul pare prea dramatic. Poate ca dramatizez eu prea mult. Poate ca doar sunt eu intr-o stare proasta si de aceea iar incep sa scriu tampenii. Poate ca defapt sunt optimista. Poate ca defapt sunt o adevarata luptatoare. Poate chiar sunt....Poate ca am invatat sa privesc trecutul doar sub forma unor imagini ce se desfasoara atunci cand chiar am nevoie. Poate ca fara a ne aminti trecutul am fi niste tampiti. Poate chiar suntem niste tampiti, dar stim sa transformam tampitarea in desteptaciune sau simt al umorului uneori. Poate ca viata este frumoasa. Poate chiar e frumoasa! Poate ca doar noi ne facem probleme! Poate ca doar noi suntem responsabili de faptele noastre! Poate ca cineva ne poate ridica capul cand trebuie. Poate ca tot acel cineva nu ni-l va putea tine, cum am vrea noi. Poate ca ii este prea greu. Poate ca nu vrea ca isi da seama ca nu are nimic de castigat. Poate ca noi ar trebui sa fim fericiti cu tot ce avem.
         poate ca asa ramane....
        Poate ca trebuie sa pun aici un punct